duminică, 30 septembrie 2018

prea-lăuntrică




simt cum mâna mi se întinde
peste timp luându-mi locul
de acum
locul meu
încape într-o virgulă
într-un singur punct
m-aş ascunde Doamne
(poate acolo ar fi
aToateStăpânitorul meu)
păsări sătule
vor exploda
în ceruri
mă voi şi ascunde
sub pojghița serii
.................................
și ning peste lacrimi
și ning în cascadele adânci
apăsat și sumbru ning
în și din oglindă
stele și petale reci
sub care
m-aş tot ascunde
Doamne roab/roabă a
paşilor Tăi umbroși.

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...