miercuri, 17 august 2016

în inima pământului




cât de străine mi se păreau trotuarele cât
de amar mi se părea gustul pâinii
şi căutam înjurând
în adâncul pământului
doar nuduri putrede
statui ciobite
crochiuri neterminate
ochelarii tăi stricați
am râs ca o nebună
pedalând
în inimă
pământul era cald
era destul de bine și
am tras iluziile
până la capăt

Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...