luni, 23 martie 2015

nostalgii de primă)vară

scriu despre o posibilă
închidere a păsărilor în colivii
când se deschide cerul despre
evadarea oamenilor de ceară
înspre o luncă a ceţurilor
adâncă şi străvezie
mă priveşte mama
când îmi apasă
degetul în rană
,,te doare,,
întreabă ea
răsolind cărările cu
zâmbet cicatrizat
n-am mai apucat zborul
dinspre miazăzi
se abat iar nouri de sânge
inundându-mi partea dreaptă
a rochiei de muselină
ridic piciorul plastificat
şi trec străveziu
peste pârâul soarelui
acoperindu-mi umbra
în valuri înspumate

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...