marți, 31 martie 2015

de gura lumii

o femeie cu mâinile masive
îmi decopertează cerul
rămân ca un simplu labirint
fără de minotaur
cărările îmi sunt astupate
clopote bat
chemările se întețesc
nu mai e nimeni
pe un alt drum
al crucii
glasuri se răstignesc
gurile sugrumă
îmi cresc ochi
sunt iară femeie
am mâinile masive
STRIGĂTUL MĂ ASTUPĂ.


Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...