se aprinde zarea

când se lăsa înserarea
inima copilului se ridica
deasupra lumii ca
un nour de fum
oameni
înaintaţi în păsări
se roteau
adulmecându-şi
urmele durerii
ochii lor se strâng
clopotele se zbat
bisericile se înteţesc
ascuţindu-şi limbile
de fier
trec razant
peste frunţile
noastre
se
aprinde
zarea
se aprinde zarea
...se aprinde zarea

când se lăsa înserarea inima copilului se ridica deasupra lumii ca un nour de fum oameni înaintaţi în păsări se roteau adulmecându-şi urmele durerii ochii lor se strâng clopotele se zbat bisericile se înteţesc ascuţindu-şi limbile de fier trec razant peste frunţile noastre se aprinde zarea se aprinde zarea ...se aprinde zarea

haiku

adorm mioare
zăpezile înfloresc
ferestre spre cer

de gura lumii

o femeie cu mâinile masive
îmi decopertează cerul
rămân ca un simplu labirint
fără de minotaur
cărările îmi sunt astupate
clopote bat
chemările se întețesc
nu mai e nimeni
pe un alt drum
al crucii
glasuri se răstignesc
gurile sugrumă
îmi cresc ochi
sunt iară femeie
am mâinile masive
STRIGĂTUL MĂ ASTUPĂ.

Curs de limba Engleza incepatori (tema+vocabular) - Lectia 3

insomnia

1. insomnia

...in paradise.
I live.
the poet closes a book.

remove through tabs
a rose petal
shook
insomnia.
me scratched on the face
I have deep wounds.
he makes its way
under the skin. is night?
is night? is the day?
is night and day.
month swallows silk clouds.
oooo, yes. night is coming soon.
is night, always, always the same


2.the night is deep


my eyes are like a butterfly
don’t look at me
absolute spectator
don’t delude yourself
anytime
anywhere and
anyone  is
agonizing
my death
I will turn back
the glance
------------------------                    
the night is deep
the sky is
even deeper

3. insomniac


When I can not sleep
I give bouquets of silk
some
orphan nights

nostalgii de primă)vară

scriu despre o posibilă
închidere a păsărilor în colivii
când se deschide cerul despre
evadarea oamenilor de ceară
înspre o luncă a ceţurilor
adâncă şi străvezie
mă priveşte mama
când îmi apasă
degetul în rană
,,te doare,,
întreabă ea
răsolind cărările cu
zâmbet cicatrizat
n-am mai apucat zborul
dinspre miazăzi
se abat iar nouri de sânge
inundându-mi partea dreaptă
a rochiei de muselină
ridic piciorul plastificat
şi trec străveziu
peste pârâul soarelui
acoperindu-mi umbra
în valuri înspumate

trădarea de neam

simt o sufocare
de jivină străpunsă
în coaste e
ca un şuierat
de şarpe dezbolit

târând cu ultimele puteri
paşii lumii
ascuţiţi de neamuri
aflate la margini
de trădare

lumească

frigul
îmi cade
ascuţit pe limbă
lăsându-mi semne
adânci îmi amintesc de mama
de fruntea ei mereu trează
de locul de lângă geam
fără de umbră locul acela strălucitor
ca un soare adormind
peroanele urâţite de
trecerea trenurilor morţii
trenuri umplute cu carne
trenuri îmbâcsite de umbre
un horia sima
ascuţindu-şi morbid
barba sub lumina
dureroasă a unui brici

renaşterea

-multcăutatameainimăgoală

arbori de ceară

mistuind- prin spaţii de ceaţă-

mi astupă tot trupul

văzduhul îmi  adulmecă valuri

înnegrite cu gurile uitării

din mine rupând-

o cerescule părinte

strig

buimacă de asfinţit

adormită de semne

de întrebare

mă înghit cu ultima suflare

anii copilăriei

strănutând

post)urme, din noul volum ,,Între Întuneric şi Adânc,,

tăceri aşteptari sau cuvinte risipite

lovesc în malurile vieţii cerşind

o nouă armură o nouă înfaţişare

cu privirile roase ne

atingem de suflet şi 

mâinile noastre se destramă

în firul înnegurat al nopţii torcând 

fuioare clipelor mărunte

ţes marasmele fapturi 

adâncite în buze de statui

desprinzând necuprinsul şi

necuprinsul zornăind
cade
cade peste ceruri amuţind

înghenunche strigătul 

adună deopotrivă

-creştin şi păgân-
adorm osteniţi pe 

creştetul vulturului
exporează alte şi alte vieţi legate 

cu sfori aspre de noul legământ
şi noi nepăsător de tandri
intrăm de bună voie
în păcat şi muntele scrâşneste 

pântecele răstoarnă temelii
astupate de ierburi de
muşchiul mirositor 

umed ne vom lipi frunţile
aplecându-ne până

în adanc 

post)Urmă

în oceanul capetelor albastre
mâini vâscoase mă ating
adulmecându-mi
sângele abrutizat
o să îmi taie
purtătoarele de aripi

oo voi boli şi
în primăvara aceasta
a crucilor de lemn
cu pieptul meu
uşor descărnat cu
oasele mele curate
albite de scurgerea vremii

doar femeia din ape
care vinde lanuri stinse
mă va ocroti

-locul meu tainic
locul meu tainic
zic fără de umbre-
sufletul din lesă
o să mi-l scape

mă vor şi alina copiii
cu ramuri scumpe
de cireş neînflorit
mă vor descânta şi
mă vor vinde