luni, 8 septembrie 2014

Re}Întregirea

poezii din noul volum ,,Între Întuneric şi Adânc,,

Re)]ntregirea

s-au închis toate drumurile lumii
şi iată-mă azi
garantată
nu mai am nici o hibă
carnea mea pare perfectă
te mângâie şi te repornește
ştie cum să îţi crească
în venele anume desfăcute
îţi turuie țipător:
-hei, domnule!
da. tu, domnul acela
cu ochelari şi redingotă
sunt ultima ta şansă
cândva o să îmi piară tot elanul
voi putrezi şi eu în explozii solare
atârnată mirosind a molii
ce mai atâta părere de rău
sunt rezistentă la primejdii
sunt fabricată dintr-un aliaj ştii tu
prea bine care ne leagă
prin ochiul de plastic 

prin umărul de jad.
arată-mi doar palmele de sânge
aş putea aşa cărunte ca şi pământul cum sunt
îţi slobozesc în ele toţi copiii
reîntregindu-ţi numele şi
al tău neam.


ne pierdem

uneori ne pierdem
în contururi nedefinite.
adevărați ca
trenurile de noapte
scârțâim
pe liniile morții,
adăpostim în noi răniți
cu sufletele amputate
şi totuși glăsuim
din nepăsare a lupi
cu gurile tulburate.
mărginim zările până
ne desfacem de umbre
ca niște chiparoși cu ramurile asfințite
în seva proaspătă. mocnim.
dezamăgiri cu piepturile aprinse
ne strângem plângăcios
dinapoia pleoapelor
şi amurgim.


zbor întunecat

plină de nuferi

de stele 
imagini sterpe
străvezii şi totuşi
iată!
alunecare
pe al tău gând
cresc în florile pustiului
ca o îndurare ca o minimă îngăduință
simplă înfățișare în drumul spre mecca
înger de fier
caut rugina zborului din urmă
,,în mintea mea circulă dezamăgiri
mondenități cu sânul plin
ne tot scufundă
citim nocturn ziarul
cu ochii gălbejiți
schimbăm din 4 în 4 ani macazul
şi totuşi ne trezim în locul
în care nimeni n-a gustat din biruința.
încremenim statui în timp
cu mâinile de aripă strivite,,.

Niciun comentariu:

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă însetată a obosit inima nu i se mai deschide i se zărește numai ceasul şi eu stau în genunchi așteptând să ...