Între Întuneric şi Adânc
mi s-a făcut cunoscut adâncul
până la cea din urmă treaptă
umărul meu larg l-a cunoscut
-zgomot asurzitor al copitelor de inorog-
o să se prăvălească timpul zic
aşa nevolnic mâna ta se va aprinde
tălpile în piatră se vor preface
şi ochiul şi inima şi gura
or să mă caute
printre ierburi şi rădăcini
ca pe o picătură
desprinsă din trupurile mării
şi iată voi fi bine
cuvântată
de gustul amiezii
-ecou alb-ne
sfârşit
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu