duminică, 7 noiembrie 2010

paloarea altor lumi




peretele de sticlă s-a crăpat
înăuntrul meu intră
o lume învechită
- talcioc de suflete sculptate-
iesite din craterele nopții
dau valma prin țăndările plesnite
ca niște muguri proaspeți

(ar trebui să o privești și
să îți închipui
o altă lume cu pumnul
încâlcit în gură)

coapsa atinge
trunchiul copacului
din mine
se cutremură trandafiri
pierzându-și candoarea
pe cărările bălăriilor
spinii scutură
umbra nopții

(nu mai bat clopote)

-străine, privește! stau
în gura lumii din subsuori
mi-atârnă aripa de plumb.

sunt prea departe
ecou/amuțit în stâncă
paloarea altor lumi / îmi desena
în trup aripa vie...

4 comentarii:

Father spunea...

Buna seara, poemul acesta imi place!

"Straine, priveste!...aripa de plumb" - frumos!

Anonim spunea...

multumesc domnule Manoliu, cu drag dorina n.

Teo Cabel spunea...

„coapsa atinge
trunchiul copacului
din mine”

Lumea din oglindă spunea...

Teo, multumesc de vizita!

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...