peretele de sticlă s-a crăpat
înăuntrul meu intră
o lume învechită
- talcioc de suflete sculptate-
iesite din craterele nopții
dau valma prin țăndările plesnite
ca niște muguri proaspeți
(ar trebui să o privești și
să îți închipui
o altă lume cu pumnul
încâlcit în gură)
coapsa atinge
trunchiul copacului
din mine
se cutremură trandafiri
pierzându-și candoarea
pe cărările bălăriilor
spinii scutură
umbra nopții
(nu mai bat clopote)
-străine, privește! stau
în gura lumii din subsuori
mi-atârnă aripa de plumb.
sunt prea departe
ecou/amuțit în stâncă
paloarea altor lumi / îmi desena
în trup aripa vie...
4 comentarii:
Buna seara, poemul acesta imi place!
"Straine, priveste!...aripa de plumb" - frumos!
multumesc domnule Manoliu, cu drag dorina n.
„coapsa atinge
trunchiul copacului
din mine”
Teo, multumesc de vizita!
Trimiteți un comentariu