duminică, 7 noiembrie 2010

paloarea altor lumi




peretele de sticlă s-a crăpat
înăuntrul meu intră
o lume învechită
- talcioc de suflete sculptate-
iesite din craterele nopții
dau valma prin țăndările plesnite
ca niște muguri proaspeți

(ar trebui să o privești și
să îți închipui
o altă lume cu pumnul
încâlcit în gură)

coapsa atinge
trunchiul copacului
din mine
se cutremură trandafiri
pierzându-și candoarea
pe cărările bălăriilor
spinii scutură
umbra nopții

(nu mai bat clopote)

-străine, privește! stau
în gura lumii din subsuori
mi-atârnă aripa de plumb.

sunt prea departe
ecou/amuțit în stâncă
paloarea altor lumi / îmi desena
în trup aripa vie...

4 comentarii:

MANOLIU spunea...

Buna seara, poemul acesta imi place!

"Straine, priveste!...aripa de plumb" - frumos!

Anonim spunea...

multumesc domnule Manoliu, cu drag dorina n.

Ștefan Teodor Cabel spunea...

„coapsa atinge
trunchiul copacului
din mine”

Dorina Neculce spunea...

Teo, multumesc de vizita!

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor ...