Anii au trecut si gandul meu e tot la acel Timp cand ,,casa,, reprezenta locul acela, de poveste, unde ma simteam in siguranta, alaturi de cei dragi.
La multi ani, 2020!
Multumiri celor care imi trec ,,pragul,,.
marți, 31 decembrie 2019
duminică, 15 decembrie 2019
00
cu sufletul strigat
ma scutur de ceață
ca de o piele înroşită
îngeri de foc mi se desprind din neguri
coborând pe fire de lumină şi eu
îmi fixez obsesiv ochii în ochiul încâlcit al sorţii
,,naaa-niii!!! naaa-niii!,, mă legăn în perdeaua nopţilor de vară
adormindu-mi sufletul strigat
arn de gothia îşi spală pletele în sânge
căutând inima deschisă
a iubitei sale şi eu trec
descheind nălucile străvezii
până la ultima suflare
le adăp nebunia
cu aburul curat cu plămânul meu supurat
mirosind a cântec respir
,,sunt roua florilor de smirnă,, le zic chiar
sunt o pată de culoare
am umărul striat îmi aşez mâinile zilelor în cruce
mă închin mă tulbur mă clatin
ca o slugă dezrobită
de tăria poveștilor de rând++
ca de o piele înroşită
îngeri de foc mi se desprind din neguri
coborând pe fire de lumină şi eu
îmi fixez obsesiv ochii în ochiul încâlcit al sorţii
,,naaa-niii!!! naaa-niii!,, mă legăn în perdeaua nopţilor de vară
adormindu-mi sufletul strigat
arn de gothia îşi spală pletele în sânge
căutând inima deschisă
a iubitei sale şi eu trec
descheind nălucile străvezii
până la ultima suflare
le adăp nebunia
cu aburul curat cu plămânul meu supurat
mirosind a cântec respir
,,sunt roua florilor de smirnă,, le zic chiar
sunt o pată de culoare
am umărul striat îmi aşez mâinile zilelor în cruce
mă închin mă tulbur mă clatin
ca o slugă dezrobită
de tăria poveștilor de rând++
miercuri, 4 decembrie 2019
duminică, 1 decembrie 2019
Bine ai venit!
De când te aşteptam, străine,
Pe ţărmul mării întârziat.
Să ne-afundăm în valul ei,nebunul,
Toţi aşteptaţii: unul, după unul.
Pe ţărmul mării întârziat.
Să ne-afundăm în valul ei,nebunul,
Toţi aşteptaţii: unul, după unul.
Până s-o umlpe marea de nevoi,
Şi stâncile or să ne cheme,
Să ne împartă viaţa înapoi
Şi gândul cu migală ni-l vor cerne.
Şi stâncile or să ne cheme,
Să ne împartă viaţa înapoi
Şi gândul cu migală ni-l vor cerne.
O mână am întins până la stea,
Să-i ţin sclipirea ei pribeagă,
Cu sila să-mi îndes în ea
Părerea mea, de viaţă neîntreagă.
Să-i ţin sclipirea ei pribeagă,
Cu sila să-mi îndes în ea
Părerea mea, de viaţă neîntreagă.
Tristeţea adormită, ieri, în piept,
Azi, strigă, se deşteaptă,
Ca mâna întrupată pe nedrept,
Ce-şi face cruci cu mâna dreaptă.
Azi, strigă, se deşteaptă,
Ca mâna întrupată pe nedrept,
Ce-şi face cruci cu mâna dreaptă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...