Bine ai venit!

De când te aşteptam, străine,
Pe ţărmul mării întârziat.
Să ne-afundăm în valul ei,nebunul,
Toţi aşteptaţii: unul, după unul.

Până s-o umlpe marea de nevoi,
Şi stâncile or să ne cheme,
Să ne împartă viaţa înapoi
Şi gândul cu migală ni-l vor cerne.

O mână am întins până la stea,
Să-i ţin sclipirea ei pribeagă,
Cu sila să-mi îndes în ea
Părerea mea, de viaţă neîntreagă.

Tristeţea adormită, ieri, în piept,
Azi, strigă, se deşteaptă,
Ca mâna întrupată pe nedrept,
Ce-şi face cruci cu mâna dreaptă.