vineri, 22 noiembrie 2019

ziua cea neagră



din mocirla gândului sticlos
ieşeau aburi de nisip
ziua alerga pe o străduţă
cu nume de şarpe
trupul i se decojea
sub umbrele înserării
drumul se alungea
întinzându-şi peste tot braţele
şi ei nu încetau să o strige
ea încerca să se subţieze
îşi ascundea colţii de argint
o puteau crede
pe cuvânt
dacă nu i-ar fi observat
înotătoarele aurii
nu ar fi bănuit-o suferindă
de sânge prea negru

Niciun comentariu:

00

cu sufletul strigat ma scutur de ceață ca de o piele înroşită îngeri de foc mi se desprind din neguri coborând pe fire de lumină şi eu îm...