În zile arzătoare și fierbinți,
Aș vrea sărutul apei,
Pe trupul tău de astru,
Zănatic să îl simți.
Să-ți potolească setea
Din suflet și din gând,
Cu tine pe cărarea vieții
Să mă trezesc peregrinând.
Spre locuri reci şi neștiute,
Acolo unde, se zăresc, adesea,
Fori cu trupuri nenăscute,
Şi suflete cu inimi supte...
Și mâini, și ochi, și necuvânt,
Iar soarele-demonic
Să uite focul ce se stinge
În inimă arzând.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu