prea-lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde

peste timp luându-mi locul

de acum

locul meu

încape într-o virgulă

într-un singur punct

m-aş ascunde Doamne

(poate acolo ar fi

aToateStăpânitorul meu)

păsări sătule

vor exploda

în ceruri

mă voi şi ascunde

sub pojghița serii

.................................

și ning peste lacrimi

și ning în cascadele adânci

apăsat și sumbru ning

în și din oglindă

stele și petale reci

sub care

m-aş tot ascunde

Doamne roab/roabă a

paşilor Tăi umbroși.

tânguiri tardive

miros a tăcere înghețată
mă simt chiar urma ei fugară
fandez lumina şi
curbez linia mării
o desenez
cu degetele înmuiate
în râul uitării înot
îmi smulg albatrosul din umăr,
aș vrea să încerc zborul
sihastru pentru ultima oară
de ce nu m-ar crede oamenii pasăre
în clocot?
de ce n-aș fi eu pana lor ușoară
sau frunza uitată pe cărări?
bat cu gheara vlăguită în apa înserării
și vreau la temeliile lumii să mă plâng.

Poarta Iubirii

din umbra mea s-a desprins

în zbor hodorogit o cucuvea

cu aripa zdrobită de talpa cerului

a curs pe lângă ochiul meu stâng

și s-a oprit pe umărul jumătății

din cealaltă parte au lunecat

ținându-se de aripi, rostogolindu-se

ca să mai scalde veșnicia

în râuri de lapte

harul celorlalți

s-a abătut

deodată

asupra

zborului

promis

și după

s-a închis

poarta iubirii

o altă formă de viaţă

nu
ştiu de când stau
cu genunchii aplecați
la margine de timp pe
culmile tăcerii învălurită în aburii calzi
trandafirii fantomatice împletituri baroce
îmi însemnau zidul pietros cu urmele unei alte vieți
divergente care se (re)crea continuu ca un asalt în forţă
pe un câmp minat al soldățeilor de plumb captivi în sforile însângerate ale păpușilor de ceară
şi pătrundeam anevoie în apa densă a tabloului medieval înrămând culorile şi visul quadridimensional
mi se părea că ţi-am pătruns fără de voie în carne mă plimbam ca pe un imens bulevard iluminat cu felinare alb/albastre
râdeam cu faţa pe jumătate pictată de picioarele fluturilor imenşi
un labirint nuanțat voia să mă (re)cheme pe calea bunilor/în apa mortului adormit/ pe valul oglinzii vieneze/ închisoare de fapte / dar lutul moale vâscos îmi suprima surâsul şi trupul

esti specială şoşoteau ciorile mărunte pândindu-mi urmele sticloase cu vârful aripilor rezemate de marginea lumii
pare-se că şi vedeam capătul culoarului interzis
coboram trepte inegale în suișuri şi coborâșuri lente
aproape mă pierdeam în imensitatea simțirilor tale
dealuri cu fum
dealuri cu fum
dealuri sinistre cu capete umflate
amintindu-mi cum îmi deschideai uşi
când ne plictiseam de oameni şi
alergam de-a lungul luminii fără de țintă
ochiul mă înțepa ca un ac de seringă folosită
infectându-mi gândurile şi bănuiam cum port singurătățile pe umăr
bolnava de singurătate strigau rătăcitorii prin vise
şi-mi întorceau coastele pe dos paralizându-mi trupul
trupul meu ostatic dincolo de malul de cristal
privirile tale jalnice îmi mângâiau tăcerile cu dosul palmelor crestate
şi auzeam clar urletul de sirenă înjunghiată
cum îţi perfora pieile solzoase
oferindu-ţi o altă formă
DE VIAŢĂ

o iau de la capăt

când amestec țărâna cu fulgi de asfințit

mi se usucă straturi de cristale în palme

şi caut ceva uitat demult

ceva care mi se pare că a plecat

pe culmile nesfârșite și nu mai are cale de

întoarcere întotdeauna mă îndrept pe calea tăcerii

într-o ultimă strigare

repet mersul cu capul plecat

ca un robot dezmembrat cu

mișcările ruginite

trebuie să merg mai departe îmi zic trebuie să

scot toate cuiele astea din trunchiul lumii nu

o pot lăsa să sângereze până la sfârșit mă așez pe

lespedea de piatră și chiar mă întreb

ce e acela un sfârșit

trec pe lângă cimitir fluturându-mi mâinile ca un copil

obosit ochii mei lunecă în luncile vesele

și beau apă din pumni de poveste

un început poate fi și-un capăt de dumbravă unde se adună în miez de noapte naiadele în dansurile lor nebune aruncându-și cămășile imaculate pe aripă de vânt.

... mă obsedează ideea asta

și îmi arunc hainele rupte spre ceruri

îmi leg rănile crude şi m-așez pe iarba descântată

ochiul inima spatele oglinda le-amestec pe toate cu roua de stele