joi, 11 mai 2017
orizonturi
trăiesc între un da sau nu
strâng la piept
degetul bolnav
am uitat că nu există limite
și mă întreb dacă
nu cumva trăiesc într-o lume
paralelă strig dar nu mă mai puteți auzi
plâng dar lacrimile mele se topesc
toate apusurile îmi trec peste față
îmi descos cu atenție pașii
din glia măreață
şi alerg fără încetare
între doua linii îngroșate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu