duminică, 21 mai 2017

Casa umbrelor

Aroma mirifica a florilor de umbră
inunda nopțile pierdute
cu gânduri solitare,
agățate nepotrivit,
de alte gânduri.

Candela era aprinsă și își juca
peste trupul dezgolit al nopții
desenele enigmatice .

Când se stingea casa umbrelor se umplea iar și iar
de mirosul rugăciunilor neterminate și
se îmbrăca în colț de rai ca un
cântec solitar de pasăre ibis...

În apele verzui trupul vestejit
lua noi forme de neînaripată.

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...