Aroma mirifica a florilor de umbră
inunda nopțile pierdute
cu gânduri solitare,
agățate nepotrivit,
de alte gânduri.
Candela
era aprinsă și își juca
peste
trupul dezgolit al nopții
desenele enigmatice .
Când se stingea
casa umbrelor se umplea iar
de mirosul rugăciunilor neterminate și
se îmbrăca în colț de rai ca un
cântec solitar
În apele verzui trupul vestejit
lua noi forme de înaripată.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu