miercuri, 8 aprilie 2015

nu


ştiam că vieţile
pot fi dame de companie
feministe cu automatul
veşnic încărcat somându-ţi
venele să urce straniu
dinspre golgota
pe o altă scară
înspre un alt cer
-reîntregirea poate fi fatală-
şi totuşi despre asta
nu pot scrie decât
pe o margine de hârtie
şi totuşi despre asta
aş vrea atâtea să
îţi poVestesc
dar fluturele nopţii
de sub lampă
mă veghează şi
nu mai am loc pentru
încă o inimă pentru
încă un suflet
nu mai am loc
în casa asta care nu
îmi mai este casă
în aripa asta
care nu
îmi mai este zbor

Îmi place   C

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...