duminică, 5 aprilie 2015

ermetic

sufletul meu
pasăre necântată
îmi smulge rădăcinile
printre mâini
prefabricate
-lacrimi de soare-
aprinde macii
în lanuri albastre ca
pe o candelă
a tăcerii

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...