***printre stele***

ni s-au adăpat zările
cu nemărginiri imaculate
-cutremur în trupul oglinzii-
firea mea pare mai presus
de orișice
legământ...
surâsul meu stors
în cochilii de melc
cine l-ar mai putea cuprinde
cu pâlpâire de cristalin.
dar iată-mă
cum parcă merg.
pe cealaltă parte
fără să te ating,
ca o pentagramă
sfâşiată
ochii tăi calzi
nu se mai sting-amintire
pururea vie-
încătuşată
în palma unor frunze.
ce slabă amăgire
de moarte.
într-o zi
o să alerg
pe o curbură a mâinilor tale
cu arborii crescuţi
pe umeri coborându-mi
calea printre stele

---de-a v-ati ascunsele

și m-am ascuns aici

ca o umbră

sculptată în ceţuri de fum

pielea mea netăbăcită

azi

străluce

-tainic-m-am ascuns

în piatra asprită

de vânturi

-nou legământ-

jocul acesta: ,,de-a v-aţi ascunselea de mine,,

ar fi trebuit să mă scoată mai bună

mai nemiloasă

mai tare

ca o unghie-elitră

dar lasă

din noul volum

Între Întuneric şi Adânc

mi s-a făcut cunoscut adâncul
până la cea din urmă treaptă
umărul meu larg l-a cunoscut
-zgomot asurzitor al copitelor de inorog-
o să se prăvălească timpul zic
aşa nevolnic mâna ta se va aprinde
tălpile în piatră se vor preface
şi ochiul şi inima şi gura
or să mă caute
printre ierburi şi rădăcini
ca pe o picătură
desprinsă din trupurile mării
şi iată voi fi bine
cuvântată
de gustul amiezii
-ecou alb-ne
sfârşit

Re}Întregirea

poezii din noul volum ,,Între Întuneric şi Adânc,,

Re)]ntregirea

s-au închis toate drumurile lumii
şi iată-mă azi
garantată
nu mai am nici o hibă
carnea mea pare perfectă
te mângâie şi te repornește
ştie cum să îţi crească
în venele anume desfăcute
îţi turuie țipător:
-hei, domnule!
da. tu, domnul acela
cu ochelari şi redingotă
sunt ultima ta şansă
cândva o să îmi piară tot elanul
voi putrezi şi eu în explozii solare
atârnată mirosind a molii
ce mai atâta părere de rău
sunt rezistentă la primejdii
sunt fabricată dintr-un aliaj ştii tu
prea bine care ne leagă
prin ochiul de plastic 
prin umărul de jad.
arată-mi doar palmele de sânge
aş putea aşa cărunte ca şi pământul cum sunt
să îţi slobozesc în ele toţi copiii
reîntregindu-ţi numele şi
al tău neam.

ne pierdem

uneori ne pierdem
în contururi nedefinite.
adevărați ca
trenurile de noapte
scârțâim
pe liniile morții,
adăpostim în noi răniți
cu sufletele amputate
şi totuși glăsuim
din nepăsare a lupi
cu gurile tulburate.
mărginim zările până
ne desfacem de umbre
ca niște chiparoși cu ramurile asfințite
în seva proaspătă. mocnim.
dezamăgiri cu piepturile aprinse
ne strângem plângăcios
dinapoia pleoapelor
şi amurgim.


zbor întunecat

plină de nuferi
de stele 
imagini sterpe
străvezii şi totuşi
iată!
alunecare
pe al tău gând
cresc în florile pustiului
ca o îndurare ca o minimă îngăduință
simplă înfățișare în drumul spre mecca
înger de fier
caut rugina zborului din urmă
,,în mintea mea circulă dezamăgiri
mondenități cu sânul plin
ne tot scufundă
citim nocturn ziarul
cu ochii gălbejiți
schimbăm din 4 în 4 ani macazul
şi totuşi ne trezim în locul
în care nimeni n-a gustat din biruința.
încremenim statui în timp
cu mâinile de aripă strivite,,.