ochi cu spatele curbat

chipuri de fum cu buze învinețite
se apropie de scoarța uscată a pământului
de pe umerii zorilor
înalță gândurile cenușii
în forme ascuțite în palmele mele 
simt urmele sufletului tău calde şi sidefate
cu puternice amprente de ierburi amare
îmi caută nemurirea

rătăcită sub o geană de naiadă
caută un ochi cu spatele curbat al păsării
care strigă veșnicia pe nume
şi ascunde jertfa în templu
în mirosul de carne
aprinde iar focul deznădejdii
porţile masive rămân închise
drumul a intrat în rutină
pe o cale a păcii
cuprinsă de mărăcinii vremurilor.