luni, 25 mai 2015

citadină

străzi întunecate şi
oameni de ceară
îngenunchind
cu gurile de sânge
duc umbre dezbrăcate
şi iată încă
un ceva/cineva
de dincolo de linişte
zarea netezind.
-e pace, zic
de-mi scânteiază tălpile
în ploaia asta desăvârşită
care
se scoboară
ca o dulceaţă amară
sufletul despicând
ochiul înghite geana
oraşului topit.

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...