duminică, 24 mai 2015

cerşetorul de iluzii



uneori îmi abandonez sufletul
în mâna unui copil orfan
am deplină încredere
doar în intuiție mă
dezvelesc de
straturi lutoase
ca de nişte frunze.

-argintiaţi-ochii mei
încep a dezmembra
văzDuhul
sunt Eu
alunecat
la poalele cetății.

Și stau Aici până
se închide Poarta
cerului-cerşind lumina
la umbra singuraticei Raze.


Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...