duminică, 22 februarie 2015

cu pelerinile trase

gândul meu se rotunjește
ca un arc peste timp
încearcă
să îmi reteze
palma dreaptă
scot din desagă
arma prealuminoasă
a nopții adorm
pe margini de iluzii
morții mei tineri
înconjoară satul
cu pelerinele trase
aripi de cer
coboară
peste
ninsori
de ochi
de ani de trup
acoperind palma mea cu
palma putredului pământ

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...