gândul meu se rotunjește
ca un arc peste timp
încearcă
să îmi reteze
palma dreaptă
scot din desagă
arma prealuminoasă
a nopții adorm
pe margini de iluzii
morții mei tineri
înconjoară satul
cu pelerinele trase
aripi de cer
coboară
peste
ninsori
de ochi
de ani de trup
acoperind palma mea cu
palma putredului pământ
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu