miercuri, 24 decembrie 2014

reflexie


atent șlefuit
pe umeri de piatră
cerul coboară
apele
se retrag
în nisip doar
urma ta
-femeie din fier-
cu fruntea aplecată
netezind pământ
în seara asta undeva
foarte departe mă reclădește
din umbre ca pe un altar
cu ferestre ferecate

Niciun comentariu:

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă însetată a obosit inima nu i se mai deschide i se zărește numai ceasul şi eu stau în genunchi așteptând să ...