din noul volum

1. ca o rană cicatrizată

în grota inimii mele

creşteau oamenii de plumb

cu zmbetul lor impenetrabil

am fost chemat

să le despart

bucuriile

în tonuri de verde

,,despre morţi numai de bine,,

astă-noapte

am dormit

cu cerul acoperit

cu mâinile dezlegate

trupul mi se zbătea

în flori neîncepute

ca o rană

uşor

cicatrizată

după împământenire

2. cu sufletul la gură

în fiecare dimineaţă
încercăm să ne regăsim
în cuvinte
ne retragem cu
mişcări de felină
păşim nesimţitori
peste covoarele tocite şi
pătrundem adânc
printre goluri
tasăm în noi
stările de bine.

,,ce scrii acolo tania_,,
tresar
ascund chibriturile
arunc mâinile păpuşii diana
ochi arzători scapătă
picuri în pulberea apoasă

se umplu sufletele noastre
poate
încă
nuepreatârziu
nuetârziuîmizicdescheindu-misufletul la gură
simt trupul de gumă
cum se înalţă
ca o spirală
-arzând-

dialog-umbră şi zid

mă plec peste marginile cerului
gândindu-mă la cele șapte minuni
ce ar fi numai bune de ademenit pământul.
în umerii puternic zidiți
cu ramuri de oțel
rădăcinile mi se întăresc.
sunt umbră și zid sunt zic
şi umbră și zid. strig umbrelor mele:
,,stați! cutremurați pământul
încă nu m-am oprit
nu mai are putere nici simțământul
să mă piardă!,,. am ochii terminați
cusuți cu umbre, cu firele de timp
fac legământ şi cer degajat
stelei mele de acolo din ascuns
să nu mai clipocească
umbrele însăilând..

călătorii

 cu faţa ascunsă în
marasme de argint
 -călător al unui timp
apus caut o vină -atât
cât mi-a mai rămas din
celebrele vieţi ale celor ce
m-au născut
odata cu
toamna asta stoarsă din
fibra lemnoasă de chiparos
adunându-mi ridurile frunţii
încerc să le acopăr copiilor albaştri
locul dezvelit al inimilor secate şi
degetele mele crude risipesc universul
de-a lungul şi de-a latul drumurilor de oţel :
-inimă de aur zic inimă de fier înroşit
lasă-mă să mi se stingă felinarul
nu mai pot fi
eu
veşnicul
călător
al umărului obosit

poezii din noul volum ,,Intre Intuneric si Adanc,,

1.dragă lume


simt că mă asemăn
din ce în ce mai mult
cu tine amintindu-mi 
tot 
mai 
mult
decât poţi tu auzi nu
mă mai recunosc
decât în ceva
-foarte special-
cioplit
ca un templu
dărâmat cu umerii din piatră
ascut pasul tău
-cât de 
nemiloasă
mă simţi?-iubire-
dăltiută în inima albă
a iubirilor mele

2.aud strigătul

prin venele păpuşii mele diana
curg oasele străbunilor mei
încorsetându-mă
în sânge
tremur
ca un frunzar
amăgită de tăiuşul toamnei
diana coboară din vitrine ,,ai grijă
îi şi zic sfărâmându-mi trupul
în izvoarele adânci ai grijă
zic
sunt aici şi nu mai sunt
atinsă de gânduri inumane,,
atât de atent
mă împletesc
în văpaia albastră a oglinzii
ca o placă de mormânt
cu chipul tău
încrustat
în mine
aud
strigătul de luptă...