vineri, 27 iunie 2014

rătăcire de o clipă

oameni de nisip
cu golul frunții
atârnat re
clădesc
adăpost neliniștilor mele
oameni cu chip de zapcii
mă poartă pe un drum ne
cunoscut
ȘI Tu
cale a mea -rătăcire de o clipă-
îmi întuneci umbra
lăsând-o să apese
bulgări de Țărână
în coastele mele
neterminate

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...