DOAR MAREA....

mă cern...ca o ploaie

mă cern... ca o ploaie de fluturi
ca un sunet de flaut vibrez
dragul meu cu inima de plumb
ochii mei au învăţat să te privească
şi stau de veghe
în poiana fermecată
dresez păsările şi gărgăriţele albastre
să facă tumbe
desenând oameni de fum
atârn copacului din zori
stele zglobii
când te zăresc aşa de după doruri
cu genele înghiţite sub limba de şarpe
nu îmi mai este frig
să-ţi netezesc o karma
pe obraz
las urma de sărut
care nu-mi poate
învia o altă clipă
............................
şi-atunci mă cern etern talaz
peste o mare de trupuri care
îmi fuge printre tâmple
să îmi aşeze moartea
cruce înflorită la căpătâi
tablou cu ochi holbaţi
mă-ngrop în trupul gol
şi iarşi mă petrec tăcut
pe lângă nourii câlţoşi
visez că dormi şi nu
...mă poţi cunoaşte

Interferenţe

Memoria mea te priveşte frust,
de la adânci depărtări
ca o scriitură străveche,
întipărită pe obrazul femeilor îndoliate.

Buze: nuferi pe ape adânci,
toacă şi coboară strigătul în asfinţit
mă traversează o fantomă,
se chirceşte în mine o clipă
doar cât să îţi scrie numele
cu litere de lacrimi.

Închid cercul de foc
în jurul trupurilor noastre
carnea sufletului miroase
brutal a ierburi sălbatice.
Ochiul lui Shiva clipocește enigmatic –
și noi, aceiaşi, ascunşi îndărătul
irisului senin, albastru.

repetabil

Orbii ne lustruiau îndelung cărarea.
Trupul tău mirosea a nisip copt.
Încă mai simt palmele acelea cu gust de caise verzi,
dar n-am să invoc blesteme,
nici nu am să îl trezesc pe Zeus,
să îi cer să-mi zămislească un alt oracol...

Oracolul meu are ochiul stins.
Îşi va deschide cândva abisal aripa dreaptă
şi o să-ţi descopere femeia fără de trup
femeia pe care ai crescut-o în umărul tău stâng.
.....................................................

Și mă desprind din tine, transparentă şi suavă,
ca o voaletă aşezată pe faţa încinsă a soarelui.
Mă întorc repetabil în casa aceea cu nucul uriaş la poartă,
Încercând s-o iau de la capăt, de la capăt, de la capăt
purtând pe umeri himerele tale cu chip dezgolit...

CANTEC ETERN....

un omega heraldic

https://youtu.be/N6sj2A6mA9s?t=43

 

 

pentru că nu ne mai puteam privi,
un copil, cu obrazul pe
jumătate angelic,
ne arăta printr-o spărtură
a zidului
fotografii îngălbenite
de acolo,
de foarte departe,
te zăream ca pe
un omega heraldic
încrustat adânc în
trupul cerului.
mă şi simțeai
femeie gârbovă,
atârnându-ti la gât
ca o amuletă mayașă
îți încorsetam gândurile
în timpul din mine
ne înfloreau degetele
ca niste nuferi
cu mâinile cărnoase...