Dacă

Dacă aş mai avea un ceas,
aş putea vedea soarele din ochii tăi
şi aş număra fâlfâirile aripilor
păsării care ne poartă singurătatea
în dangătul serii.

Dacă aş avea ceasul acela
care îmi lipseşte din clepsidră,
aş putea să-ţi număr pe obraz
clipele care ne scriu povestea
risipită de albatroşii mărilor
cu nume de sori
şi chipuri de piatră prăfuită.

Dacă aş mai avea un ceas,
ţi-aş opri zbuciumul, şi l-aş aşeza
pe ţărmul grunzos, fierbinte,
doar ca să privească zarea
care ne desparte de cercul înscris
în zboruri înfrânte.

Dacă aş mai avea un ceas,
căutările m-ar picura în adânc
şi mi-ar lumina chipul,
dezrobindu-mă,
să îţi fiu aproape.

Dacă aş mai avea un ceas,
poate m-aş bucura mai mult
de tăcerile care s-au lăsat peste noi
ca o mantie cernită.

Dacă mi-ai cere, poate
aş mai găsi un ceas,
pe care l-aş aşeza
pe un perete de suflet,
să îţi ticăie uitarea
în nopţile grele.