ermetică

suntem închiși
în cercuri de foc
tăcerile noastre se întretaie
în cuțite de cuvinte
aruncate pe asfalt
încă nu s-a împlinit sorocul Doamne
îngerii tăi trec prin anotimpuri inegale
cu încălțările de fier în mână
nu fac zgomote deșarte nu
ne tulbură visarea
doar pâlpâirea aripilor
ne cutremură obrazul
și noi umpluți de singurătate
privim parada sufletelor alungate
ca pe un straniu sentiment amputat

Plouă

Plouă azi ca niciodată,
Ploaie verde și curată,
Trupul ei își pierde timpul,
Când privirea ta s-arată.

Tu, cu spaimă-i mângâi tâmpla,
Picură din cer lumină,
Iar iubita.ţi cea ca sfântă,
Îngenunche fantomatic, în grădină.

Plouă-încet și nu s-aude,
Dar nici valul nu s-arată,
Plouă peste trupul vostru,
Ploaia cea de altădată.

Plouă. iar, ca niciodată,
Plouă în grădina verde,
Apa lumii-i luminată,
Şi iubirea nu se pierde.

Reverie

Amintiri din viitor

Au înseninat cărarea,

Maci cu lacrimi de amor

În amurg pictează zarea.

O tăcere așteptată

Vine-n vise pe furiș,

O, dar parcă-întâia oară

Văd un rai de aluniș...

Și auzul meu distinge

Susurul din vise ninse,

Pe obrazul meu se stinge

Toată dalba de narcise.

Dragă liniște, din noapte,

Ai venit sau pleci în stele?

Aud mii și mii de șoapte

Peste cerul vieții mele.

Vreau cuvintele să-mi fie

Zori de zi în asfințit,

Glasul lor să-mi fie glasul

Şi ecou neamuțit...

Un pârâu își varsă vadul,

Plânge-o floare-năbușit,

Căci iubirea parc-o arde,

Noaptea-încet a tresărit...