catismă

Isus trece iar prin Capernaum 

îl aşteaptă şi acum orbii muţii 

şi slăbănogul din evanghelie 

murmurul zilei se întinde 

 ca un vaier Isus trece surâzând 

 şi paşii lui înfloresc în picăturile de sânge 

milueşte-mă Doamne strig păşind 

peste luciul zbuciumat al apei 

pentru ce m-am îndoit 

Isus îmi întinde mâină pironită 

îl văd iară şi iară răstignit 

Paşii Lui de aramă lasă în urmă 

dâre de lumini inima Îi e 

un copac fără de sfârşit

sub doua semne

uneori simt gustul

apei de cristal

ca pe o ploaie vaporoasă

în care m-am amestecat

până la cel din urmă verde

confundându-mă cu Universul

am învățat că nu mă pot ascunde

şi sunt asemenea răsculatului

căruia îi cară urmele bocitoarele

târât prin colbul istoriei

tu mă numești lucoare

te simt ca pe o așteptare

ce îmi ridică mâinile de fum

spre tine mă îndrept militărește

îmi răscolesc sângele în rană

aud cum răsuflă orașul

plictisit sub două semne

de întrebare

cât două porţi uriaşe

învăluite în umbre de cetini