În liniștea Ta

foșnetul din tine
o să îţi acopere ochii
în prag de noapte
singur cu umbra ta
îmbrățișând albastrul cerului
întunericul o să se scurgă
străveziu
zi după zi iar tu
te vei scufunda
şi umărul o să reteze nourii
cu pocniturile din oase
te vei trezi ascuns
ca într-o pelerină
plutitoare în liniştea Ta

zâmbete schimbate

zâmbetul acela
care putea schimba
culoarea nopții l-am dat aseară
păpușii cu ochii decolorați
plângea în brațele tale
rochia îi atârna
peste genunchii zdreliți
nu mai putea duce
răceala buzelor tale

i-am tras mâinile de pe
față și ți-am lăsat urma de nisip
ca să îți arate locul de unde
mai poți auzi poveşti sumbre
despre o altă bătălie
a valurilor cu talpa cerului

lasciv amenințând a trădare
schimbăm zâmbetele
pentru încă o noapte