Veniți cei rătăciți,
Cei fără vină,veniți
La pomul vieții mele.
Gustați-i din lumină!
(Lumina mea crescută-n tină)!
Luați-mi gândul care s-a sfrijit în vatră,!
Sorbiți din trupul meu de piatră!
Luați-mi tot ce n-am ascuns!
Luați și pasul meu desculț
Ce zorile mi l-au străpuns!
Luați ecoul de puteți,
Chiar trupul meu lăuntric,
De mi-l vreți!
Apoi, lăsați-mă să ard
Şi să mă sting,
Cu ploi de soare
Să vă ning...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu