Din punctul lui Nadir

Aș vrea la tine să mă chemi,
Când îmi mai treci prin gânduri,
Cu pas ușor să mă petreci,
Când se adună-n slove reci
Aceleași spulberate rânduri.

Cu palmele să mă atingi
Pe fruntea ce s-a-îngreunat de stele.
Și dacă-ți stau în calea mult umblată,
În șoapte să mă chemi,
Să știu că nu-s uitată...

Să îmi șoptești visarea încă o dată,
Chiar dacă noaptea-și lasă peste noi
perdeaua înnorată...

Pe căi de-abis dac`-am umblat, cu pasul,
Pe tine doar te-am căutat,
Și uneori, din punctul lui Nadir,
Oprit-am pentru tine CEASUL...

Și timpul s-a întors din mers,
Doar pentru tine,
Te mângâiam cu desuetu-mi vers,
Ca pasul tău,  din labirint,
Să se îndrepte iar, spre mine...
Să-mi cerni pe tâmpla obosită
Aceleași nopți senine.