Poetul e un înger
din ceru-i decăzut,
Împiedicat în aripi,
El pasul și-a pierdut.
Poetul e un astru,
alunecând pe-un nor, discret,
El gândul și-l zidește
cântând la clarinet...
Poetul e o liră demodată
în mâna unui vechi romantic,
un vers,o adiere înaripată,
Ce-adoarme, stins, în metru antic.
Au fost poeți, și-n veci or mai tot fi,
Toți sfâșiați de-un ideal romantic,
Dar sufletele lor vor dăinui
Scăldate-n vis robit, semantic...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu