marți, 25 iunie 2013

altarul vieţilor



mă şi visez uşă-imagine vie
sculptată de o mâna mult
preaMăiastră o uşă care se deschide
înspre raza plumburie iubesc marea
aerul răcoros al nopţilor de fier pentru că
numai noaptea am timp de suspine
dragul meu căutător de doruri
atunci am vremuri vii pogorâte
din vuiet de vise să
îţi alin genunchii zdrobiţi
mâinile arse care au purtat
cu cinste o sabie ruginită
ca pe o fiică a morţii
în luptă
mă şi visez
aşa
de parcă m-aş deschide
aceeaşi uşă -imagine pustie-
sculptată peste un
altar al vieţilor
de sub a ta cămaşă
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...

  • sub doua semne
    uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-...
  • Silozurile
    Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
  • Mobila
    Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...