+domnu` liviu

aproape că nu îndrăznea
să ridice ochii să
o mai privească
pe dirigintă- 
ea plângea necontenit
răscolindu-şi lacrimi amare
în colţul ochilor
cu o batistă în forma de i
-ni-mă neagră decupată îşi astupa
durerea iar şi
iar l-au luat pe domnu` liviu
ne spuneam noi chicotind
bucuroşi că măcar
pentru o vreme
liniştea o să ne înţepe
în degetele necoapte domnu1 liviu
le striga băieţilor:
,,canalie, marş, în morţii mă-ti,,
apoi cădea făcea spume la gură
doamna emilia venea şi izbucnea:
..vaaai, puiul mamei, ce ai făcut?,,
diriginta plângea astupându-şi gura cu
aceeaşi batistă presărată cu inimioare
domnu` liviu dispărea pentru o
scurtă vreme de la şcoală
salvarea urla pe uliţa mare a satului
îşi ascuţea glasul strident
de parcă ne-ar fi acuzat de prea multă
tinereţe şi bunătatea noastră
avea mereu de suferit