netrecuţi vămile

înspre uitările cântate

cu mâini închegate

trăgeau perdeaua cerului peste

clădirile acoperite ale timpului

clocoteau tăceri în adâncuri

diavoli de mare gigantici cu

aripi mușcate târau păcatele lumii să le

scufunde în zborul peștilor-fluturi numele tău se

închidea în sticle eșuate

cine va mai căuta alinare

cine va mai arde untdelemnul

rătăcind a mirare înjunghiată zic şi brusc

numele tău reîntregea tăcerea

somnului de veacuri liturghie cu liturghie

se adunau pașii bătrânilor pentru încă o

noapte de sânzâiene toceau sărbătorile în

foșnet de umbre în ropot de copite în

bătăile toacei îşi adunau frunţile

împovărate de privegherea

clipelor de ieri