şi mâinile Lui

 îmi trag fericirea
peste vălul albit
forfota lumii se înaspreşte
nesomnul îmi aşază dinţii în rafturi
ascuţindu-mă strâng în pumni sângele de plumb
şi îţi scriu cu nepăsare iubite mâinile tale necuminţi
îmi aduc fărâme de soare buzele tale de argint
îmi aşteaptă bătăile de aripi
asfinţitul mă cheamă
în cămările tale adânci
ne sunt căutările
legănate de păpuşi cu
ochii împletiţi din ierburi amare
cu pieptul de scânduri te-am aşteptat
pe o cărare de luceferi ascunşi
dar tu nu ai venit şi îţi urmezi nestinşii paşi
peste umerii mei înconjori lumile de hărtie
nouri şi munţi în burţile multor fecioare
ai sângerat iubite al meu
cu nimb de foc
te-am aşteptat şi
tâmplele noastre nu s-au atins
mâinile noastre nu s-au închinat
privirile noastre nu au scuturat cerul
trupurile noastre iedera încă nu ni le-a înveşmântat
voi veni mi-ai zis demult vorbele tale inundate
într-o lumină diafană au murit
voi veeeniii ai tot strigat şi
munţii capetele şi-au aplecat
mâinile mele au tresărit
cununa de cristal pe creştetul meu
s-a dezrădăcinat tăcute zâmbete
pe obraz mi-au înflorit şi tu iar m-ai
strigat rătăcitor printre crengile nopţii
rupeai târziul trupul acoperindu-mi-l cu uitare
scufundându-mă fără milă în râuri de sânge
în râuri de foc în râuri ascunse de nepăsare
mă poţi în luminile amurgului privi căci
îţi voi aduce daruri descusute din talie
îţi voi legăna copi cu tăplile de humă
o să mă înalţ plutind între noapte şi zi
ntre nouri şi ceaţă între hotare
de anotimpuri pentru tine
Acolo voi fi fărâmă de viaţă
înaintea ochilor tăi galbeni
nu voi muri ci voi clinti umărul cerului
te voi căuta printre mulţimile nebune
poate într-o cumplită noapte pe
când nisipul va plânge
şi îngerii mă vor striga
dar  te voi găsi
înfipt adânc în ale mele
coaste