omul cu mâinile de fier

şi el era mereu acolo
omul cu mâinile de fier
apărea de unde nici nu gândeai
cu gesturi calculate milimetric
despica apa îngheţată a nourilor
lăsându-şi mănuşile din dantelă neagră
la vedere
omul fără de carne
cu ochiul de viezure
ne spunea fără să îl întrebăm
pe cine a mai iubit în ultimul timp ce a mai mâncat
înainte de prânz pentru cine s-a mai dezbrăcat
lăsând să îi atârne umbra întunecată
agonizând sub un castan
îmi şi închipuiam
între sprâncenele lui arcuite
o poveste dintre acelea cu gust sărat
uitată în copilărie -o ţesătură îngreunată
despre o floare foarte foarte albă sau
despre cum ne intrau în carne
corzile de la o  chitară
foarte foarte veche
slobozind peste noi
partea mult luminată
a cerului ticsit de aripe
desprinse din umerii statuilor de sare