am
început să cochetez
cu
moartea suntem ca două copile răzgâiate
care
şi-au pierdut într-un tramvai aglomerat părinţii
ne-mpingem
chicotim ne tragem de codiţe
ba
uneori ne punem piedici.
dar
într-o zi ea mi-a ascuns
toţi
cunoscuţii
îi
caut îi caut până mă cuprinde disperarea
se
face noapte m-aşez cu fruntea în ţărână
caut
cât mai aproape trupul meu
de
trupul nopţii să-l lipesc
ascult
ascult cum râgâie nisipul.
-hai
moarte, să cădem la învoială!
mă
dau bătută...doar spune-mi,
spune-mi!!!
unde
i-ai ascuns?
să
îi mai caut?
şi
cât mi-ar trebui?
să
urc sau să
cobor
?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu