deja într-o poveste

mergeam cu 180 la oră şi parcă
zburam pe deasupra asfaltului ud
se iveau capete de oameni
scoteau limba la noi şi ne
înjurau pe muţiş
ne imaginam că suntem
deja într-o poveste
nu aveam altceva de făcut decât
să deschidem larg coperţile
să scoatem mâinile picioarele
cu totul să ne rotim ca într-o naştere pelvină
deşurubându-ne cu picioarele înainte
să pornim prin lume iubite
prin lumea asta  atât de largă
doi copii din gheaţă să ne cioplim
pentru moment rămânem paralizaţi
roţile accelerează accelerează
ah da ne intra iarna în carne

dacă frica asta ar dispărea îmi zic dacă
frica nu ne-ar mai paşte dacă ar dispărea şi
oamenii s-ar transforma în câmpuri
încercând să cânte la aceeaşi vioară
corzile inimilor noastre s-ar mai armoniza puţin
în liniştea valurilor
maşina ar opri
şi-ar deschide brusc trapa
şi noi pe jumătate oameni
pe jumătate păsări
ne-am ridica unul pe celălalt
copiii noştri ne-ar cânta din frunze
am uita de toţi şi de toate
(impozite taxe dobânzi n-am mai plăti)
nemaibăuţi de soare
nemaiumblaţi de timp