sinestezii

mă învinețește-n noapte dorul
cu tristul lui amar sărut
mă prinde-n palme aspre zborul,
fiorul n-aş  putea să i-l mai uit.

mă-nchide-n ramuri primăvara,
sunt al ei mugur nevăzut,
mă risipesc şi mă topesc
şi eu ca ceara,
nu ard, mocnesc, aşa,
ca la început.

mă împărățește-n lume codrul,
cu ciripitu-i sugrumat de porumbei,
mă ia pe aripa lui arsă corbul...
.................................................
...tu m-ai uitat?
sau ai rămas captiv
în ochii mei?