şi l-am ascuns Acolo

încă îl știu nestins așa
cum mi l-ai arătat
într-o noapte
a miez
cuprins între nouri și fapte
o crudă realitate-profeție a unui
templu ce nu s-a zidit sau poate a
apus pe sub ruinele în care îmi țineam captivă noaptea
ca pe o femeie întunecată care se
împletea în el
cu trena curgătoare într-o
o așteptare de lumini îmi
cerea să îl trec dincolo să
nu îl mai las pradă ușoară și
l-am ademenit şi l-am primenit cu bani pe ochi
prizonier
numărându-i coastele
l-am ascuns acolo unde
nu mi-l mai poate atinge nimeni
acolo într-o pagină de moarte