am început a învăţa
mersul pe sârmă
ca un jongler
care îşi dresează fluturii din pălărie
cum să amuţească
gândesc să dau drumul
izvorului cu pas de şoaptă
mă avânt printre luceferi
şi-mi spun fachirii că
e noapte
o noapte veşnică
aprinsă-n fâlfâit de aripi
astup tăcerea
ca pe o haină
din care
am căzut
fără să mă întreb
dacă orbilor
li se mai percepe taxă
pe lumină sau surzilor
li se astupă ochii
să nu mă vadă
nu pot fi mereu
acelaşi
donator
de vise şi...
------------------------------------
scap din mână trandafirul
ca pe un şarpe ortăvit
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu