Trei fulgi de vise, iar, mă ning
În amintire. Un chip atât de drag
Îmi pare zugrăvit pe zidul
Unui colt de mănăstire.
Dar viața trece ușurel,
Cu-aceleași stele reci
Culese pe sub frunte,
Și luciul apei străvezii
Ne așteaptă să urcăm
Pe-aceeași punte.
Toti nuferii se-oglindesc ,
În ploaia lacrimilor
Ce astăzi îi îneacă.
Aștept doar timpul înțelept
prin fața sa îmi treacă.
Iar curcubeul, ca o punte,
Prin noi, lumina-i albă să-și petreacă,
Şi tu să porți doar gândul sidefat,
În locul sabiei din teaca.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu