și l-am ascuns acolo

încă îl știu neterminat
nestins așa cum mi l-ai arătat tu
într-o noapte pe când cântau cocoșii
a miez
cuprins între nouri și fapte
crudă realitate/ profeție a unui
templu ce nu s-a mai zidit sau poate a
apus sub ruinele în care îmi țineam captivă noaptea
ca pe o femeie întunecată
scâncea şi
se împletea în el
cu trena-i curgătoare ca
o așteptare de moarte îmi
cerea să îl trec dincolo să
nu îl mai las pradă și
l-am adormit l-am
primenit cu bani pe ochi
prizonier
numărându-i coastele
l-am ascuns acolo
între Întuneric şi adânc
Acolo unde
nu mi-l mai poate atinge
Nimeni