învăluită-n timp
suspendată între
cer și pământ-altar viu-
degete uscte de femeie nevricoasă,
evantai amestecat în
aburul nopții îngropând cuvinte într-un
surâs lasciv lipit buzelor de piatră
mă-ntreb necontenit
cine-mi va culege umărul
încremenit/
falduri crinolini/
foșnet anxios al aripilor
de bufnițe chioare și tu
funerarul meu descânt
mă încorsetezi
lăsându-mă liber
rostogolești în mine hăuri
adăpost al liniștii mele moarte/
și treSar de
a dreapta și de
a stânga/pendulă ucigașă
anotimp absent
iubire decapitată între cer și
pământ până când
mă vei cerne, doamne?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
foșnetul din tine o să îţi acopere ochii în prag de noapte singur cu umbra ta îmbrățișând albastrul cerului întunericul o să se scurgă ... -
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu