o iau la pas
prin orașul de foc
soarele se scurge
în galerii
șobolani putrezi
îngroașă obrazul zgomotos al morții
inimă-podoabă funerară
zdrențuită
nu te mai zdrobi
(și sufletului din palme
îi cresc alte ramuri
mult mai fibroase)
eu mă ascund
în răcoarea nopții(să nu mă mai vadă nimeni sau Niciodată)
homleri murdari
alungă câinii
și?
atunci?
îmi iau viața înapoi
între degetele uscate
........................................
o iau la pas
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
foșnetul din tine o să îţi acopere ochii în prag de noapte singur cu umbra ta îmbrățișând albastrul cerului întunericul o să se scurgă ... -
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu