copiii umbrelor îi
știi -imagini refractare ale
unui alt apus mângâie
luna cu degete înfiorate se
întind pe spate
le cresc genunchii
de la atâtea rugăciuni
tușesc
agonizând sub
timpuri legendare stau
nemișcați
copii ai nimănui
încet
încet
i-acoperim cu ierburi
copii ai umbrelor
de fum se
lasă-n ceață
peste zări
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
foșnetul din tine o să îţi acopere ochii în prag de noapte singur cu umbra ta îmbrățișând albastrul cerului întunericul o să se scurgă ... -
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu